”Nu fac totul suficient de bine, nu sunt cea mai bună mamă”. E refrenul care, adesea, îmi inundă mintea. Că am dormit puțin și am nervii zdruncinați, după o otită a copilului, ce îmi dă nopți albe. Sau am avut zile lungi la serviciu și nu i-am oferit celui mic timpul de care are atât de mare nevoie. Sau am citit multe articole ”cum să” și, când vreau să le aplic, apar alte priorități. Și atunci pornește placa: ”Nu faci totul suficient de bine”. Aș opri-o. Aș scote-o din pick-up-ul minții mele, dar câteodată pare că s-a blocat acolo, iar tot ce mă înconjoară lipește această placă și mai zdravăn de aparat.
Mai apar și ”experții” care știu cum se crește un copil și, dacă le-a mers lor, nu are cum să nu se aplice și în cazul meu. Mai vin și părinții care știu despre căciulă, curent și că fiecare răceală a nepotului e un capăt de lume, atât de ”capăt”, încât, noi, când eram copii, îl treceam cel puțin lunar ca pe o vamă fără vameș.
Mai vin și mesajele publictare care te îndemnă să fii mereu frumoasă, scoasă din pachet, iar eu ma uit la unghiile mele de pe care a sărit oja după ce am spălat vasele și imi ascund repede mâinile.
Da, și să nu uit să fiu competitivă. Să mă entuziasmez când apar noi ”provocări” la serviciu. Să le îmbrățișez cu încântare și să le depășesc, în limita orelor de program.
Evident că nu îmi reușește! Evident că placa o ține una și bună ”Nu faci totul suficient de bine”. Evident că port povara asta non stop.
Dar știi ceva? Mă străduiesc!
Cât pot eu, cât mă pricep, cât am puteri. Și, din când în când, mă uit la copilul pe care îl cresc și îl iubesc ca pe cea mai de preț comoară, și văd că strădania mea nu e în gol. Că am un copil care, dacă ar ști ce refren am în cap, ar râde și poate chiar mi-ar spune ”ești cea mai bună mamă pentru mine”. Așa cum nu-mi pot imagina să am eu o mamă mai bună, la fel nici el nu își dorește alta.
Mamele băgărețe. Topul experiențelor mele
O știu. O văd în ochii lui în fiecare dimineață când vine la mine în pat să se joace în părul meu, când mă sărută pe ambii obraji și iși întinde obrăjorii să-I fie sărutați, când îmi spune de zece ori ”pa”, înainte să închid ușa, când pleacă spre grădiniță. El e singura voce în care pot să am încredere. El e singura voce care contează. Și, atât timp cât ochii lui vor străluci când mă vede, refrenul meu va fi: ”Sunt cea mai bună mamă pentru copilul meu!” Și poate nu fac totul suficient de bine, dar ceea ce fac poartă toată dragostea și toate intențiile bune de care sunt capabilă.
”Sunt cea mai bună mamă pentru copilul meu” – bine ai venit, noule hit în mintea mea!
