AUTOR: Irina Manolache
Nașterea la maternitate privată vs nașterea la maternitatea de stat.
Asadar,
Pentru ca medicul meu nu mai naste la spitalul unde am nascut-o pe Thea, de data aceasta am ales sa mergem la privat. Important pentru mine a fost sa nasc cu el, cel care mi-a urmarit toata sarcina si care imi stia tot istoricul. In luna martie, am fost la doua targuri de mame si bebelusi – da, da, locul acela unde vezi 5 gravide pe fiecare metru patrat – si am luat o oferta la clinica Sanador, cea cu care medicul meu are contract de colaborare. Am semnat contractul cu o usoara strangere de inima, pentru ca agentii de vanzari de la targ mi-au lasat o impresie deplorabila si imi era teama sa nu fie la fel si oamenii din spital.
Nasterea la maternitate privata vs nașterea la maternitatea de stat
Mi-a displacut faptul ca nu mi-au putut garanta o rezerva single, desi eram dispusa sa platesc pentru asta – iar suma nu e una tocmai mica, urmand sa vedem la fata locului ce se va intampla. La fata locului ne-am prezentat acum trei saptamani – oau, deja a trecut mult! – la ora 4 dimineata. Da, ati citit bine, la 4 dimineata. Urma sa intru in operatie la 6, atunci gasisem loc la sala. Spitalul, desi privat, are ceva nasteri zilnile, asa ca programarea se face din timp.
O lasasem pe Thea acasa cu bunica si plecasem la spital cu inima mai mult decat stransa. Cand am nascut-o pe ea, eram teribil de nerabdatoare sa o vad si asta era cam tot ce conta, acum aveam o teama cat casa: daca mi se intampla ceva in timpul operatiei si nu o mai vad pe Thea? Mi se parea ca nu petrecusem suficient timp cu ea, dar stiam in acelasi timp ca la operatie tot trebuie sa merg, sa il scoatem pe Petru. Asa ca, rupta intre ce lasam acasa si ce aveam in burta, am luat drumul Sanadorului la ore mici din noapte. Avantajul major – un trafic datorita caruia am fost in Piata Victoriei in 15 minute, pe un drum pe care am fi facut 40 in mod normal. La receptie ni s-a spus ca nu e problema sa avem rezerva single, asa ca cea mai mare ingrijorare a fost rezolvata.
Incepand de la momentul la care am fost preluata pentru monitorizarea de dinaintea operatiei si pana cand am plecat acasa, cu toata strangerea mea de inima si parca dorinta de a le gasi nod in papura, trebuie sa spun ca totul a mers ca pe roate. Au fost momente in care ne-am simtit ca la hotel, destul de relaxati si nici chiar asa de obositi pe cat ma asteptam sa fim. Vorbesc la plural pentru ca pe tot timpul spitalizarii Th a stat cu mine sa me ajute cu bebe si altele si e musai sa spun ca un asftel de ajutor este extrem de important.
E la fel de adevarat ca nici nu am avut probleme, nici eu, nici bebe, asa ca nu am fost niste pacienti care sa ridice probleme. Dar, pe de alta parte, absolut toata lumea a fost atenta: incepand cu doamnele care ne serveau masa, pana la medicul neonatolog, care ne-a dat toate informatiile pe care le-am cerut despre Petru, de fiecare data, ne-a sfatuit si indrumat astfel incat lui bebe sa ii fie bine.
La un telefon distanta, nu s-a intamplat ca asistentele care se ocupau de mine sau cele de la neonatologie sa intarzie mai mult de cinci minute, indiferent de ce aveam nevoie. Si aveam nevoie de calmante, in principal, care s-au gasit mereu, la discretie, ca sa zic asa. Doamnele de la neonatologie ne-au indrumat si ajutat in ce priveste alaptarea, nu am intalnit nici una care sa nu fie pro alaptare, asa cum, la un moment dat, am citit pe forumuri ca au patit altele care au nascut acolo. Ba chiar in singura noapte cand bebe a fost pus la lampa pentru ca facuse un usor icter, mi-au adus o pompa electrica pentru muls, ca sa ii dea lapte tot de la mine. Insistau mult pe ideea ca fiecare picatura de la mine este foarte buna pentru bebe. De acord cu ele.
Am putut sa vad acum si diferenta dintre cele doua locuri unde am nascut, CF2 si Sanador. Cea mai mare consta in faptul ca cei de la privat se preocupa de tine mai tare. Iti cam sufla in coarne cum s-ar spune, la fiecare pas pe care il faci, in timp de la stat interesul nu este atat de mare, esti lasat cam in plata ta, sa te descurci cum poti. Evident, la stat a fost nevoie de cumparam medicamente, la privat nu s-a pus problema de asa ceva. Sigur ca diferenta majora este costul de la stat vs cel de la privat. Dupa cum, la fel de sigur este ca noi la stat am gasit un neonatolog extrem de bun, cu care am rezonat in toate cele, astfel ca si in ziua de azi dansa este pediatra Theei. Cand am fost eu la stat era foarte curat si acolo, rezerva prietenoasa, doar ca v-am spus, 80% din personal nu era cel care sa isi dea interesul 100% pentru pacient. Sau, asa cum a spus o doamna asistenta de la Sanador: pentru pacienti e mult mai bine la privat, pentru noi e mai greu sa lucram aici decat la stat. Da, cam asa s-a vazut si de la mine.
Unde as naste din nou? Bine, nu se pune problema ca as mai naste vreodata. Pentru mine este o experienta incheiata, doua nasteri sunt suficiente, dar prin absurd sa zicem. Pai as naste cu bucurie la Sandor, daca as plati pretul de la CF2! 🙂
PS: in imagine, Petru, intr-una din primele lui poze. Si la stat, si la privat, tot pe sarmaluta style se merge!
Mai multe aventuri ale Irinei, alături de familia ei, găsiți pe blogul MAMĂ LA 40 de ani
Despre Irina Manolache
Am 42 de ani, am devenit mama pentru prima oara la 5 zile dupa ce am implinit 40 de ani. Fost jurnalist, mi-a placut intotdeauna sa scriu. Am facut-o pentru reviste, acum o fac pentru diversi clienti. Imi place sa visez, desi de cand o am pe Thea nu prea mai am timp decat de lucrurile palpabile. Asa ca ma ajuta scrisul sa evadez, sa povestesc, sa fiu eu si sa ma bucur. Pana la urma, despre asta este povestea noastra, nu?
