Să ne oprim acum din a le pune etichete copiilor noștri!
Un copil simte, dorește, reacționează, vrea, plânge și mai ales, iubește. Noi, ca adulți și ca părinți, nu trebuie să uităm aceste lucruri.
De foarte multe ori, noi – părinții, avem o părere proastă despre noi înșine și despre copiii pe care îi creștem așa că începem să îi etichetăm: ”Ești rău!”, ”Ești obraznic!”, ”Nu ai minte deloc!”, ”Ești fără bun simț!”, ”Te comporți ca un sălbatic!” și pot să tot continui să vă expun din vocabularul părinților.
Etichete ca niște tatuaje
Bineînțeles că, noi cei mari, o să ne scuzăm și vom spune că orice om la nervi mai greșește. Da, e adevărat și faptul că spui o singură dată ceva greșit sau poate de câteva ori. E ok, asta nu te face un părinte incapabil sau rău, dar dacă copilul tău se simte la cinci ani ”rău” sau ”obraznic” sau ”brânză bună în burduf de câine”, atunci cu siguranță ceva nu e bine. Ce? Etichetele!
Gândiți-vă că, de fiecare dată când spunem un cuvânt nepotrivit copilului nostru, acest cuvânt s-ar tatua pe pielea lui și aceasta ar deveni o carte. Gândiți-vă serios dacă vă place ce ați scris în cartea pe care copilul o va purta mereu cu el. Trebuie să înțelegem că ceea ce îi spunem copilului nostru nu e un simplu cuvânt, e mai mult, e un cuvânt de la mami sau tati, adică de la oamenii în care ei cred.
Eu arunc mereu la gunoi etichetele
Ei cred în părinții lor. Noi trebuie să justificăm această credință a copiilor în noi, să le vorbim cu cuvintele pe care vrem să le auzim despre noi, să le oferim gesturi pe care ei să le poată prelua cu bucurie și demnitate.
Eu sunt un părinte care crede în sloganul ”Învață-ți copilul prin ceea ce faci, nu numai prin ceea ce zici!”, dar la fel cred că ceea ce zici despre el/ea e foarte important pentru că cel mic crede tot ceea ce aude de la părinți, TOT. Eu arunc mereu la gunoi etichetele . Mi se întâmplă uneori să mai scot și eu câte un cuvânt mai puțin potrivit, dar îmi dau seama imediat și, pe moment, nu pot să îl retrag pentru că cel mic l-a auzit, dar mă asigur că nu îl mai folosesc vreodată și atunci acel cuvânt nu poate deveni o etichetă.
Feriți-vă de etichetări de orice fel!
Cuvântul-etichetă este acel cuvânt pe care i-l tot spui copilului până când acesta devine ceea ce îl faci. Feriți-vă de etichetări de orice fel, dar mai ales nu vă etichetați copiii decât cu cele mai minunate cuvinte. Pentru mine cea mică este ”Frumoasă”, ”Deșteaptă”, ”Talentată” și ”O bucurie”și mă asigur că ea știe aceste lucruri, iar cel mic este ”Frumos”, ”Cel mai Isteț”, ”Minunat” și ”O lumină”, iar aceste cuvinte le merită din plin toți copiii!
Citește și:
Vocea ta: Copiii trebuie iubiţi, nu catalogaţi şi nu împărţiţi
Vulnerabilitatea îl ajută pe copil să se accepte aşa cum este, imperfect
Nu mai puneţi etichete pe mame!
Marile suferinţe ale celor mici
