Poveștile Anei: O poveste cu unghii colorate în roz și mov
A fost odată o leoaică, pe nume Zoe, cu coama prea puţin atinsă de perie sau de orice șapcă, căciulă sau glugă. Acest leu fioros cu ochi gingași se trezi într-o dimineață, doar ca aceasta era miercuri, cu gândul principal la joacă. Dormise cu pijamale, dar fără chiloți, cu prietenul ei, broscoiul, la cap, dar fără pătură peste picioare.
Se trezise bucuroasă și voioasă, dar la primul cuvânt nepotrivit a devenit instant nervoasă. Nărăvașă ca un cal pus pe jăratic și indignată ca o vulpe care nu l-a păcălit pe urs. Părul îi intra în ochi, mierea i se lipea de păr, scaunul cu Albă-ca-Zăpada nu stătea drept, șervețelele erau prea departe și Milla, sora ei mai mică, era prea aproape.
Mama ei, cea mai iubitoare leoaică din lume
Deodată, mama ei se apropie de ea. Mama ei, cea mai iubitoare leoaică din lume și mai puțin regină a junglei din câte există (trebuie să știţi că în jungla lor, regele e de sex feminin și are aproape patru ani) se transformă pe loc într-un urs cântăreț și începu să fredoneze sacadat “Ursul doarme și visează”.
Aștepta cu sufletul la gură următoarea reacţie, iar spre bucuria ei era una foarte bună. Zoe începu și ea să cânte, ba chiar voia să îi dea ursului din mierea ei din bol și din borcan, mai puțin cea din păr. Și i-ar fi dat și biscuiți și lapte și toată lumea cânta, ar fi cântat și păpușile din dormitor și șoriceii de lemn la cât de veselă devenise atmosfera.
După cântecul de dimineață, Zoe a mers la grădiniță, părinții ei la serviciu, sora ei a mers în parc cu bona, iar ceea ce s-a întâmplat în cursul zilei ar putea fi subiectul altor povești, mult mai lungi, dacă am cunoaște toate informațiile. Cel mai probabil Zoe s-a jucat în nisipul din curtea grădiniței, a primit un lemn în cap, a țipat, apoi s-a alergat cu colega ei Lea, a învățat un cuvânt nou de la colegul ei Filip, a dormit în patul de la etaj, iar sora ei s-a dat multe ore în leagăn, a alergat după porumbei și a mâncat ciorbă cu legume și mazăre cu carne, preferatele ei.
În timpul acesta, mama-leu a scris pagini de texte, până când alarma telefonului i-a amintit de domnul doctor ortoped. Și-a luat la revedere de la biroul plin de reviste și mere verzi, și-a luat regina mică și au urcat la etajul al doilea al clinicii cu unicorni desenați pe pereți. S-au jucat destul de mult timp în hol până când domnișoara asistentă le-a invitat în cabinet.
Zoe s-a urcat cu picioarele pe măsuță, a coborât cu capul sub bancă, a băut apă din aceste jucării universale din spitale, paharele de plastic, a desenat și s-a jucat cu unicornul ei mov cu roșu. A intrat apoi în cabinetul domnului doctor relaxată, a ieșit liniștită, doctorul i-a dat o veste bună, pe ea nu prea o interesa, dar pe mama-leu sigur că da.
Petrecere cu zece fete și un băiat
Au luat relaxarea, au pus-o la pachet și au pornit cu ea la drum lung, până în alt capăt al orașului, unde un salon de spa pentru copii găzduia o petrecere pentru zece fete și un băiat. Sărbătorita purta o rochie albă, două codițe și un zâmbet larg pe buze. A molipsit-o și pe Zoe, care i-a oferit cadoul, o rochie colorată și un unicorn roșu cu mov, poate chiar a și pupat-o, nu știu dacă cineva își amintește, eu nu mai știu, apoi s-a lăsat pe mâna doamnelor îmbrăcate în foarte mult roz. Doamnele i-au colorat unghiile în roz cu mov la mâini și roz deschis cu roz închis la picioare. “Așa am vrut eu”, spusese ea hotărâtă. “Să fie diferit”. Mamei ei i-a plăcut treaba asta.
În timp ce fetițele își făceau unghiile, își colorau fața și părul, mamele vorbeau despre alăptat, cursuri de balet, somn și tort. Petrecerile au întotdeauna tort și tortul Anastasiei a fost și el pe buzele tuturor. După o paradă cu tutu-uri, tort și bombonele picate din cer, după muzică, cântece și dans, Zoe a plecat de mână cu mama ei, și-a condus o altă colegă acasă, au vorbit pe drum despre bomboane cu sau fără zahăr și când a ajuns și ea la casa ei, s-a dus la fiecare membru vorbitor sau nu al familiei să se mândrească cu unghiile.
Nu mai fusese la o astfel de petrecere.
Era ceva nou, ceva zgomotos, dar cu colegi de-ai ei. Era bucurie pe toată față ei. Erau și niște fulgi de zăpadă desenați, dar mai multă căldură decât gheață. Era totul o joacă, dar o joacă serioasă pentru vârsta și sufletul ei. Zoe a adormit în brațele tatălui ei, un leu cu nouă vieți, dintre care una era despre unghii roz și mov. Și-am încălecat pe o șa și v-am spus povestea așa. Sau așa și așa.
Citește și: Rolul poveştilor în viaţa copilului.
Dacă ți-a plăcut acest articol, te așteptăm și pe pagina noastră de Facebook, unde vei găsi în fiecare zi și alte articole interesante!
