VOCEA TA: O poveste de pe Magistrala 3

Ieri în metrou în jurul orei 15. Nu mă simțeam prea bine! Mă așez pe un scaun lângă o fetiță de vreo 4 – 5 ani.

Îmi scot cartea și încerc să mă adun acolo! Fetița se tot mișca pe lângă mine și se uita când la mine, când la carte, când la geantă mea. La un moment dat mă întreabă:

Citești o poveste?
S-ar putea numi și așa, îi zic eu!
E una pentru oameni mari?
Cred că da!
Oamenii mari citesc doar povești triste!
Nu cred asta, îi răspund confuză!
Dar ce citesc oamenii mari?
Depinde de ce îi interesează?
Pe tine ce te interesează? adaugă ea curioasă.
Pe mine mă interesează să devin un om bun.
Nu ești un om bun?
Nu știu ce să spun! Cred că uneori sunt foarte bună, iar uneori sunt foarte altfel …
Adică rea.
Cred că da!
Cum poți afla dintr-o carte cum să devii foarte bună?
Păi cărțile te ajută să afli povești despre tot felul de oameni. Unii buni, alții răi, unii frumoși, alții urâți la suflet și tu alegi!
Păi și dacă nu știi să alegi? mă întreabă, parcă dorind să mă supună unui test!
Păi dacă nu știi să alegi, continui să citești și să te bucuri …
Deci … cred că și dacă te bucuri ești un om bun!
Cred că da, îi spun zâmbindu-i!
Mami spune că oamenii mari sunt ocupați și de asta sunt triști!
Tu ești ocupată? o întreb.
Merg la gradi. Mă duc în parc cu Ama. Mă duc la buni. Mă uit la desene!
Deci și tu ești ocupată și ești totuși veselă. Așa că … eu cred că și oamenii ocupați pot fi bucuroși …
Eu cred că și oamenii mari au fost copiii … numai că ei de când erau copii erau triști. Eu, când o să fiu mare, nu o să fiu supărată pentru că acum sunt veselă.
S-ar putea … îi spun!
Tu ești veselă sau tristă?, mă întreabă.
Cred că am zile și zile!
Adică uneori așa și altădată tristă!
Da …
Cam nehotărâtă … concluzionează ea! Face o pauză scurtă și revine …
Și … cum te cheamă!
Monica, îi răspund!
Îmi zâmbește uimită … și eu sunt tot Monica! Se întoarce spre mama ei – hei mami, e un adult cu numele meu și ea vrea să fie veselă, chiar dacă e ocupată!