Vocea ta. O poveste pe patine despre ce faci când copilul spune NU unor activități pe care le făcea cu plăcere

A fost odată o fată cu niște picioare extrem de călătoare. Picioarele nu îi stăteau locului nici ziua și uneori nici noaptea. Cam așa cum nu îi stăteau nici Nadiei, într-o carte de copii pe care o găsiți în librării. Și picioarele ei mergeau peste tot, în toată lumea, în toată casa, în tot patul. Mergeau aproape zilnic la grădiniță, se plimbau aproape zilnic în parc, cam o dată pe lună poposeau la bunici, și o dată pe săptămână la înot sau la balet. Și când nu se deghizau în costumul colorat de baie sau în costumul roz, cochet, alergau prin casă, pe canapele, pe scaune de bucătărie, pe burțile părinților sau chiar în capetele lor și uneori, din greșeală sau cu intenție, loveau alte picioare, mai mici, cu care ele de fapt se înrudeau. Dar atunci când se loveau, era clar că nu se plăceau.

Aceste piciorușe zdravene, cu cel puțin trei vânătăi și o zgârietură, s-au hotărât, definitiv, într-o zi, că renunță la mișcarea bras sau crawl, renunță la apa din bazin (dar nu și la apa din mare sau din piscină), renunță la înotul lin, și pe față și pe spate. Refuzul a fost categoric și, de altfel, completat de absența la balet. Probabil efortul era prea mare, probabil două activități erau prea obositoare, probabil nu vom ști niciodată.

Limite și momentele stabilirii lor

Ce să facă atunci mama picioarelor călătoare? Să pună o limită, să zică “înotul e înot, e bun, e sănătos, știu că îți place, mergi în continuare!” sau să înțeleagă nevoile copilului care au determinat refuzul. Ca o mamă echilibrată ce își dorește să fie, poate și din cauza zodiei în care s-a născut, a făcut, ce credeți, câte puțin din fiecare. A insistat cu încă două-trei ședințe de înot, ba chiar și de balet, în care piciorușele au ripostat la început, dar și-au văzut de mișcări și de dans. Ba chiar s-au bucurat într-o seară când gura le-a luat-o pe dinainte și au zis: Mulțumesc, mami, că am mers și azi. Sau, și mai triumfător, a fost momentul în care, singure, picioarele cele frumoase s-au aruncat de pe marginea bazinului și au făcut un salt, de care până și stăpâna lor s-a minunat. Și-atunci mama s-a simțit mândră de alegerile ei.

Mândria a avut, însă, zile scurte, iar în săptămâna următoare, refuzul a apărut și picioarele s-au pus pe lovit, țipat și strigat. Și-atunci mama a realizat și a întrebat. “Piciorușelor, ce vreți să faceți atunci când nu faceți deja ceva? Ce sport, ce activitate, ce poftă de joacă aveți?” Și ele s-au gândit, o săptămână, două, trei, până când a venit iarna, și odată cu ea, dorința de ski, dar și mai mult, pasiunea pentru patinaj.

Copiii știu mai bine ce le place să facă cu timpul lor

Și-atunci picioarele călătoare au simțit că și-au găsit rostul și ritmul și plăcerea. Moș Crăciun a simțit dorința lor și le-a încălțat în niște patine frumoase, imaculate, albe în interior, albe în exterior, cu tot cu șireturi albe. Piciorușele și stăpâna lor de 5 ani au fost încântate, incredibil de entuziasmate. Au încercat de câteva ori să iasă la plimbare pe patine, cu mama lor, au reușit, s-au distrat, dar cel mai mult și mai mult le-a plăcut combinația o oră de teorie și practică cu domnișoara instructor, urmată de o oră de practică cu mama lor. Ritualul s-a format deja, în fiecare zi de marți, piciorușele intră timid pe patinoar, stau pe margine, se țin de mâinile fetei care știe mai bine, dar după o tură și jumătate, se pare că și ele știu din ce în ce mai bine, se desprind de peretele patinoarului, stăpâna lor face cu mâna, e fericită și mândră, continuă, cade, continuă, iar cade, se ridică.

Nu-i pasă de căzături. Are cască și curaj, și, pare-se, și un pic de răbdare. Îi pasă de mișcări, ale ei, ale fetelor care știu mai bine, ale fetelor care poartă costume strălucitoare de patinaj și pe care și le dorește, evident, și ea. Așa se întâmplă și în ziua de azi, când piciorușele așteaptă răbdătoare să le vină rândul la patinoar, iar patinele să le vină schimbul la ghete.

Relația cu patinoarul a început de doi ani și s-a oficializat, cu instructor cu tot și abonament în toată regula, anul acesta. Cât va continua, nu vom putea afla decât la sfârșit de an, în iarna următoare, deși picioarele patinatoare vor merge, probabil, să patineze chiar și vara. Căci, după cum bine știți, există patinoare deschise aproape în fiecare zi din an. E deschis special pentru două sau mai multe picioare care nu prea au niciodată stare.

Și-am încălecat pe o șa și v-am spus povestea aceasta adevărată, așa. Sau așa și așa.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație