Vocea ta: Parentingul costă?

Oana-Mihaela Constantinescu

Cât ne costă parentingul?

Dacă s-ar vinde la kilogram, probabil ar însuma prețurile cărților, biletelor la conferințe, orelor de consiliere prestate de către specialiști sau ar fi mai ieftin (doar costurile cu internetul) datorită articolelor, clipurilor video, site-urilor, blogurilor disponibile online. Chiar gratis uneori, prin parcuri, în piață sau la o șuetă cu amicii (prieteni cu copii sau fără). Ca pe fotbal, politică și agricultură (în vremurile bune), toată lumea “înțelege” parentingul, îl interpretează în funcție de context, aplică într-un fel sau altul diverse principii.

Patru mari tipologii de părinți

La o primă căutare pe Wikipedia, parentingul este explicat ca un proces de a sprijini dezvoltarea fizică, emoțională, socială, financiară și intelectuală a unui copil, de la naștere până când devine adult.

Concept care teoretizează și împarte părinții în patru mari tipologii: cei autoritari (stricți, dau pedepse fără prea multe explicații, au cerințe mari de la copii dar nu sunt foarte atenți la nevoile lor), cei permisivi (indulgenți, acordă libertate multă copiilor și le îndeplinesc toate cererile), părinții neimplicați (comunică prea puțin cu copiii lor, le împlinesc doar nevoile de bază, sunt deseori absenți din viața celor mici, și fizic sau doar psihologic) și cei democratici (stabilesc reguli, ascultă părerile și cererile copiilor, se bazează pe cooperare și pe o disciplină provenită mai mult din responsabilizare decât din măsuri coercitive). De aici se ramifică foarte multe filozofii de parenting, fiecare cu adepții ei sau, dimpotrivă, iscând controverse de toate soiurile, de pe grupurile de socializare până la dezbateri serioase.

Dar parentingul e mai mult decât marketing, mai profund decât un pachețel frumos ambalat și vândut la raft, atâta vreme cât are un sens real pentru familia care pune ideile în practică. Pentru ca un copil să se dezvolte armonios, e nevoie de adulți sănătoși mental în jurul lui. Dacă mama, tatăl, bunicii sau oricine îl crește și îl educă pe copil acasă, sunt echilibrați psihic, comportamentele pozitive vin natural.

Atâta timp cât în mințile lor e ordine și nu e o supra-aglomerare de diverse (nu enumăr exemplele care îmi vin în gând, mi-ar lua 10 pagini), “terapia” psihologică nu își are rostul. Însă într-o lume în care creierul e asaltat de griji, stres, informații (in)utile, pe cont propriu e greu să te apropii de un echilibru, chiar și instabil.

Deci cât costă parentingul?

10 lei, 100 de lei, 1000 lei pe lună etc., prețul nu e nici pe departe fix, depinde de cât are nevoie fiecare adult ca să intre și să se mențină pe un făgaș normal, având capacitatea de a-și crește și educa urmașii cu respect și responsabilitate. Iar investiția este de neprețuit când individul, relația sa cu partenerul și, nu în ultimul rând, copilul, au de câștigat acea stabilitate mult râvnită.

Metodele de informare și terapie sunt destule, contează găsirea celor mai potrivite pentru fiecare persoană în parte. Și nu, nu-mi place să aud că doar nebunii se duc la psiholog (mă bucur că în ultima vreme lumea începe să înțeleagă importanța lor).

Până ce omul nu învață să lucreze cu el însuși, parentingul nu este decât o multitudine de vorbe aruncate în vânt. Fără a face permanent eforturi pentru autocunoaștere, sprijinul acordat copilului cu greu poate ajunge la nivelul dorit.

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa