Unde e spiritul Crăciunului?
Mai puțin de o săptămână până la Crăciun. Am cumpărat cadourile, hârtia de împachetat, ceva podoabe noi pentru brad și casă, am cumpărat și bradul, practic toate pregătirile sunt pe sfârșite, dar nu simt Crăciunul!
Nu simt nici o emoție legată de acest Craciun de care parcă nu am nici un chef
Am impresia ca trecut deja. Crăciunul a început la sfârșitul lunii noiembrie cu magazinele împodobite și cu ofertele și reclamele pentru cadouri. Nici orașul împodobit nu mai are nici un farmec, iar târgul de Crăciun și patinoarul din oraș îmi par deja obosite, învechite și nepotrivite.
Îmi amintesc cu drag Crăciunul din copilăria mea, serile de Ajun erau îmbrăcate în magie. Am avut norocul să îmi petrec Crăciunul la țară unde zăpada deasă acoperea tot satul, nu era nici un Crăciun fără zăpada. De îndată ce se întuneca, înceta și forfota pregătirilor. Toată lumea îmbrăca straie de sărbătoare și aștepta colindătorii. La toate casele se simțea miros de cozonaci, lichie și nelipsitele sarmale, întotdeauna am avut impresia că la Crăciun sarmalele sunt mai bune deși sunt făcute după aceeași rețetă și în restul anului.
Mergeam și eu la colindat cu prietenii mei
Făceam repetiții cu cateva săptămani înainte, atât cât ne permitea pauza de la săniuș, suficient timp cât să se usuce un rând de haine pentru a putea ieși din nou. Pe atunci alegeam articolele de îmbrăcăminte în funcție de cum alunecau mai bine pe derdeluș, la fel și pantofii, de aceea mă schimbam de trei partu ori și de fiecare dată veneam acasă paralizată de la gerul de afară și hainele ude de zăpadă.
Îmi amintesc cum în fiecare Ajun de Crăciun împodobeam bradul cu sora mea și așteptam cu nerăbdare să se facă seară să pot îmbrăca hainele de sărbătoare și să plec la colindat cu prietenii. De fiecare dată aveam emoții. Luam fiecare casă la rând și eram primiți cu bucurie de toată lumea, iar pe lângă prăjituri și cozonaci delicioși primeam și bani. Ajungeam seara târziu acasă și găseam cu maximă încântare sub brad cadourile de la Moș Crăciun.
Închid ochii și văd clar imaginea de poveste a satului transilvănean cu case săsești scufundate în zăpada pufoasă ce ne scârțaia sub picioare, mirosul de lemne arse ce ieșea din coșurile fumegânde, îmi amintesc de turnul bisericii săsești ce se înălța mândru spre văzduh învăluit în aura fulgilor mari de nea care cădeau necontenit, așternând odată cu ei și liniștea și magia unei adevărate sărbători creștinești.
Magia sărbătorilor a dispărut odată cu trecerea copilăriei
Mai sunt câteva zile până la Crăciun și am venit cu fetele în vizită la părinții mei. Satul îmi pare sec și cenușiu, deteriorat de timp și de indiferența unei administrații locale defectuoase. Deschid ușa casei și mă învăluie o căldură plină de miresme de vanilie, scorțișoară, rom, nuci proaspăt măcinate, ciocolată topită. Pe fiecare masă și colț de mobilă este câte o față de masă întinsă care își așteaptă prăjitura, cozonacul sau lichiul aburind.
Nici nu mi-am dat seama cât de repede m-am deconectat de la monotonia orașului trist și murdar. Mama mea, precum un spiriduș harnic, scotea pe rând minunății din cuptor pe care le gustam pe ascuns, tocmai ca în copilărie și mama ne amenința că de Crăciun nu vom avea ce să mâncăm deși a copt cât pentru un sat întreg.
Nimic nu mai este la fel, dar la mama acasă încă miroase a cozonaci și prăjituri
La mama acasă am regăsit spiritul Crăciunului și mă bucur tare mult pentru fetele mele că au norocul să trăiască și ele măcar o mică parte din frumusețea sărbătorilor de odinioară. Aici e cald, liniște și timpul parcă s-a oprit în loc. Bradul așteaptă și el cuminte să fie împodobit, mai lipsește zăpada și cei dragi plecați departe dar eu cred în miracole și încă mai cred în Moș Crăciun care ne știe toate dorințele și ni le îndeplinește.
Citește și:
Ghid pentru sărbători de iarnă eco
Crăciun bun, bunicel, de la bunică
