Vocea ta: Până să am copil, nu mă interesa somnul. Acum, aș dormi și șapte vieți de pisică

… nu ăla de se zbate pe uscat, somnul ăla de se plâng părinții că nu mai au timp pentru el.

tinereteNu am fost mare prietenă cu somnul până să îl nasc pe David. Pur și simplu nu am știut să îi apreciez puterea și mai ales utilitatea. Îl tratam așa ca pe ceva ce ar trebui să faci când vine noaptea, dar peste care poți sări din când în când pentru cluburi, filme, bere și Catan. Renunțam cu ușurință la el, poate pentru că trăiam cu impresia că e doar pierdere de timp sau pentru că îmi tot spusese tata în copilărie că “somnul mult prostește”, sau amândouă. Acum mi-s deșteaptă, de cele mai multe ori, cred, dar sunt obosită tot timpul.

Cred că aș putea să dorm și șapte vieți de pisică

De doi ani situația e cu totul alta. Eu vreau să fiu prietenă cu el și el cu mine, dar tot intervine între noi ceva sau cineva: David, bebelina, munca & company. Până la un an și jumătate îl alunga David de ciunșpe ori pe noapte, pentru că alăptatul lui era mai important. Acum am oarecum dezlegare noaptea, când mă mai întrerupe periodic soră-sa și mă trimite la toaletă să descarc vezica pe care țopăie ea. Apoi, în fiecare dimineață, când aș simți că pot să dorm și șapte vieți de pisică, îmi spun “gata, azi la prânz mă culc lângă băiat”. În șase din șapte zile nu reușesc să o fac, în a șaptea dorm o oră din cele două-trei în care mândrul meu e pe tărâmul lui Moș Ene.

Cum reușesc performanța asta?

De cele mai multe ori trebuie să muncesc, fie pentru o asociația cu care colaborez, fie pentru blog. Fix când zic “azi e pauză de la toate” primesc câteva mesaje, cărora sigur, aș putea să le răspund mai târziu, dacă nu aș avea atâția pitici pe creier, să mă iscodească până mă ridic și fac ceva. Alteori îmi vine vreo idee despre ce să scriu, exact când am pus capul pe pernă și știu că dacă nu notez două-trei cuvinte pe telefon, o să pierd ideea. Sigur, două-trei cuvinte devin un întreg articol, ba chiar mai trec și la următoarea scriere. Altădată îmi fac din gene cărțile, multe, prea multe, lăsate pe noptieră pentru când oi avea timp pentru ele. Deschid una, citesc câteva pagini, mă ia somnul dar îmi vin și idei așa că iar scriu. Când e gata partea asta se trezește David și uite cum timpul meu e gata de tot.

Așa că, păcat că ne iubim acum, eu și somnul, prevăd că pentru mulți ani vom avea o relație interzisă.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație