Vocea ta: Responsabilităţile copiilor

Gabriela Maalouf
gabriela-maalouf-totul-despre-mame

Responsabilitățile noastre și responsabilitățile copiilor

Vă povesteam despre responsabilitățile mele, despre cum le-am ales, că am să vă povestesc și despre responsabilitățile celorlalți, respectiv ale copiilor.
Cum spuneam și atunci, responsabilitatea nu este o povară, o sarcină grea ce trebuie să atârne greu în spatele nostru, așa cum o prezintă dicționarul limbii române. Etimologic vorbind, responsabilitatea vine din împreunarea a doua cuvinte: răspuns+ abilitate ( engl. response+ ability). Așadar, responsabilitatea este abilitatea mea de a răspunde anumitor sarcini.
Dacă responsabilitatea înseamnă abilitatea unei persoane de a răspunde la o activitate sau acțiune dată, atunci nimic mai simplu în a alege responsabilitățile copiilor noștri. Mulți dintre noi, părinții, ne întrebăm, câteodată dacă supraresponsabilizăm sau subresponsabilizăm micuții.

Prea mult sau prea puțin – ce trebuie, mai exact, să facem?

Să fim atenți la etapele de dezvoltare ale copilului, să vedem de ce este capabil, abil sau nu la vârsta respectivă, teoretic vorbind, bineînțeles. Practic, mai punem sau mai scoatem din abilități, în funcție de ritmul de creștere al micuțului nostru.

Pentru a fi mult mai clară, am decis să dau câteva exemple, în funcție de vârstă.
La doi- trei ani, copiii:
-merg și aleargă bine;
– aruncă, lovesc și prind mingea;
– apasă pe clanță și pot deschide capace;
– pot întoarce paginile unei cărți;
– pot coordona degetele, mai ales degetul mare și arătătorul.
După cum vedem, se pot coordona destul de bine, astfel încât le putem da responsabilități de genul:
– să-și pună jucăriile la loc;
– să închidă cartea după ce s-a jucat cu ea;
– să își deschidă diverse lucruri, ba chiar să ne ajute în bucătărie.

La patru-cinci ani:
-poate să se îmbrace singur cu condiția să i se acorde mai mult timp pentru această activitate;
-copilul poate să mergă singur la toaletă.
O responsabilitate în plus ar putea fi: să se îmbrace singur și să meargă singur la toaletă.

La șase ani, abilitățile lui ar putea fi:
– o coordonare motrică mult mai bună;
– pot învăța să scrie și să citească.
Acestea fiind spuse, le-am putea atribui responsabilitatea de a alege un sport favorit, pe care să îl practice. Le-am putea insufla dorința și posibilitatea de a citi singuri.

Am dat exemple puține, doar informative. Părinții trebuie să fie atenți, să-și asculte cu atenție copiii, pentru a putea înțelege și descoperi ce abilități au micuții lor. În funcție de acestea, pot face o listă cu posibile responsabilități. Tot ceea ce dăm peste capacitatea lor este o supraresponsabilizare, tot ceea ce dăm în minus este o subresponzabilizare. Mult mai mulți părinți au tendința de a subresponsabiliza copilul din punct de vedere al abilităților fizice: își îmbracă copiii, fiindcă se grăbesc sau nu au încredere în ei, le dau să mănânce, când aceștia o pot face singuri și exemplele sunt multe.

Avem tendința de a supraresponsabiliza

În schimb, din punct de vedere emoțional, avem tendința de a supraresponsabiliza. Am lăsat dezvoltarea emoțională la final, pentru că este un subiect mult mai delicat. Din păcate, dezvoltarea emoționala nu este spontană, precum cea fizică. Pentru a ajunge la echilibru emoțional, este nevoie de dragoste, înțelegere, efort intelectual. De aceea, nu toți copiii sunt la același nivel emoțional și tot de aceea nu aș putea da același sfat, adică de a citi etapele de dezvoltare ale copilului. Acolo, chiar ar fi vorba de teorie. Abilitatea emoționala a copilului nostru nu o putem cunoaște din cărți, ne putem forma o opinie, dar nu putem decreta o lege.

Trebuie să ascultăm, să stăm de vorbă, să urmărim, să îi încărcăm cu dragoste, energie, resurse, în mod continuu și să le dăm responsabilități, de ordin emoțional, potrivite. Nu putem trimite un copil la un concurs, olimpiadă, doar pentru că are aceeași vârstă cu ceilalți sau pentru că este bun la materia respectivă. Trebuie să vedem mai întâi dacă are abilitatea emoțională necesară. Dacă nu o are, dar totuși își dorește, mai întâi lucrăm pe partea emoțională, nu îl aruncăm direct în vâltoare.

Responsabilitatea nu trebuie dată prin comparație sau prin intuiție. Copiii trebuie înteleși, ascultați, iubiți si respectați.

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa