Vocea ta: Ziua în care m-am iubit cu adevărat

gabriela-maalouf-totul-despre-mame

A fost un act eroic… e nevoie de mult curaj să începi să te iubești cu adevărat!

Pentru că mulți ar putea-o percepe ca pe un act egoist sau ca pe o încălcare a unei reguli… Cine ți-a dat ție voie să te iubești? Ai cerut aprobare?

Magia se petrece fără ajutor

De fapt, despre asta e vorba, despre teama noastră de a nu corespunde. Cui? Soțului, soției, familiei, parinților, copiilor, societății, societății virtuale, mai nou. Și ar veni alții care ar spune că asta se numește apartenență și este una dintre nevoile ființei umane sociale. Dar cum ar fi dacă am aparține grupului de oameni care știu să se iubească cu adevărat?

Nu am mai nimici această parte de social, a aparteneței. Pentru că magia se petrece fără ajutor după ce te iubești cu adevărat, realizezi că poți iubi sincer, necondiționat și pe ceilalți. Să te iubești nu înseamnă să excluzi, să nu-ți pese. E posibil să faci asta la începutul procesului și e posibil să pierzi ceva oameni de lângă tine, dar ei vor veni inapoi, când vor vedea noua ta lumină. Vei fi fagurele lor plin de dulceață, de unde vor lua si vor dărui înapoi cu generozitate.

Copiii au cea mai accentuată tendință de a corespunde, prietenilor, părinților, profesorilor, dar nu din ignoranță, ci din dragoste pură, vindecătoare. Ne vor pe noi vindecați si ne arată cât e de urât și de dureros să încerci să fii ca celălalt, cât de sfâșietor.

Cum să fim la fel, când suntem atât de diferiți?

Și la final, noi, părinții ne epuizăm de durere vazând suferința copiilor noștri de a corespunde cuiva, de a fi ca cineva, de a fi acceptat și apreciat. Și ne băgăm picioarele, pe românește, în ea de corespundere si spunem: ”Dă-o, mamă, încolo – să nu zic varianta mai dură – de gură a lumii, mama ei de corespundere…”

Sa te iubești pe tine nu înseamnă să faci ce vrei, în detrimentul celorlalți. Am citit cu tristețe astăzi un comentariu al unei mămici care scria că se iubește pentru că a ajuns la aceleași kilograme în doar trei luni de la naștere, că este o mămică modernă pentru că și-a reînceput serviciul și că ceartă bona că a avut curajul și iresponsabilitatea să se îmbolnăvească. Ei bine, dacă se iubea atât de tare nu mai scria, nu mai informa pe nimeni, așteptând validarea faptelor ei, ca e bine și normal ceea ce face.

Poți face toate acestea, dacă asta înseamnă iubirea de tine însuți și nu pentru a arăta lumii cât ești de destupat, pentru că asta înseamnă tot nevoie de corespundere, sentiment ce epuizează și naște monștri.

Ziua în care nu am mai vrut să salvez lumea

A fost ziua în care am început să mă iubesc cu adevărat, când am vazut în ochii copiilor mei suferința, cum își pierdeau timpul și zilele încercând să facă pe plac.

A fost ziua în care nu am mai vrut să salvez lumea, am vrut doar SĂ FIU….știind exact că magia iubirii mele de mine însămi va aduce dragoste necondiționată celorlalți si lumii întregi!

Vă las, mai jos, ziua în care s-a iubit cu adevărat Charlie Chaplin:

”În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înţeles că în toate împrejurările, mă aflam la locul potrivit, în momentul potrivit.

Şi atunci, am putut să mă liniştesc.

Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte … Stimă de sine.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am realizat că neliniştea şi suferinţa mea emoţională, nu erau nimic altceva decât semnalul că merg împotriva convingerilor mele.

Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte … Autenticitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să doresc o viaţă diferită şi am început să înţeleg că tot ceea ce mi se întâmplă, contribuie la dezvoltarea mea personală.

Astăzi, ştiu că aceasta se numeste … Maturitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să realizez că este o greşeală să forţez o situaţie sau o persoană, cu singurul scop de a obţine ceea ce doresc, ştiind foarte bine că nici acea persoană, nici eu însumi nu suntem pregătiţi şi că nu este momentul …

Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte … Respect.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să mă eliberez de tot ceea ce nu era benefic … Persoane, situaţii, tot ceea ce îmi consumă energia. La început, raţiunea mea numea asta egoism.

Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte … Iubire de sine.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să-mi mai fie teamă de timpul liber şi am renunţat să mai fac planuri mari, am abandonat Mega-proiectele de viitor. Astăzi fac ceea ce este corect, ceea ce îmi place, când îmi place şi în ritmul meu.

Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte … Simplitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să mai caut să am întotdeauna dreptate şi mi-am dat seama de cât de multe ori m-am înşelat.

Astăzi, am descoperit … Modestia.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să retrăiesc trecutul şi să mă preocup de viitor. Astăzi, trăiesc prezentul, acolo unde se petrece întreaga viaţă. Astăzi trăiesc clipa fiecărei zile.

Şi aceasta se numeste … Plenitudine.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înteles că raţiunea mă poate înşela şi dezamăgi. Dar dacă o pun în slujba inimii mele, ea devine un aliat foarte preţios.

şi toate acestea înseamnă … Să ştii să trăieşti cu adevărat.”

Sursa aici.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație